Stonehenge, situat în sudul Angliei, este unul dintre cele mai misterioase și impresionante monumente preistorice din lume. Aflat pe câmpia Salisbury, acest ansamblu de pietre masive atrage atenția cercetătorilor și turiștilor deopotrivă de secole. Deși Stonehenge a fost subiectul a numeroase studii, întrebările legate de scopul și metodele de construcție rămân parțial fără răspuns.
O privire generală asupra monumentului
Acest ansamblu de pietre megalitice datează din perioada neolitică și epoca bronzului, fiind construit în mai multe etape, între anii 3000 și 2000 î.Hr. De-a lungul anilor, Stonehenge a fost asociat cu diverse funcții, de la calendar astronomic la loc de cult religios.
Ceea ce îl face unic este arhitectura sa. Pietrele sunt așezate într-o formă circulară, iar unele sunt unite prin blocuri orizontale. Aceste pietre uriașe, cunoscute sub numele de sarsens, cântăresc până la 30 de tone fiecare, ridicând numeroase întrebări despre tehnicile folosite pentru transportul și poziționarea lor.
Când a fost construit și de către cine?
Stonehenge nu a fost construit într-o singură fază. Primele semne de activitate pe acest sit datează din jurul anului 3000 î.Hr., când a fost creat un șanț circular, înconjurat de un banc de pământ și pietre mai mici. Abia câteva sute de ani mai târziu au fost adăugate pietrele masive.
Întrebarea cu privire la cine a construit Stonehenge rămâne și astăzi un mister. Ipotezele variază, de la triburi locale de agricultori la migratori din alte părți ale Europei. Tehnologia și cunoștințele necesare pentru a ridica o astfel de structură ridică suspiciuni că acești oameni posedau abilități avansate pentru acea perioadă.
Teoriile legate de scopul monumentului
Odată ce pietrele au fost ridicate, scopul lor a devenit subiectul multor speculații. Unii cercetători cred că Stonehenge a fost un templu religios dedicat unui cult solar. Această teorie se bazează pe aliniamentele precise ale pietrelor cu fenomene astronomice importante, cum ar fi solstițiul de vară și cel de iarnă. În timpul solstițiului de vară, soarele răsare exact în direcția pietrelor principale, ceea ce sugerează că monumentul a fost folosit pentru a marca aceste evenimente.
Alții susțin că Stonehenge a avut un rol mai practic, fiind un fel de calendar preistoric. Această ipoteză este susținută de poziționarea pietrelor în raport cu mișcările soarelui și lunii. Astfel, strămoșii noștri ar fi folosit Stonehenge pentru a calcula anotimpurile, lucru esențial pentru agricultură și ritualuri.
Un loc de vindecare sau un centru funerar?
Pe lângă ipotezele astronomice, există și teorii conform cărora Stonehenge ar fi fost un loc sacru de vindecare. Această idee se bazează pe descoperirile arheologice din zonă, care includ rămășițe umane ce prezintă semne de boli grave. Arheologii cred că oamenii călătoreau mari distanțe pentru a veni la Stonehenge în speranța unei vindecări miraculoase.
În același timp, s-au găsit numeroase morminte în jurul monumentului, ceea ce sugerează că acesta ar fi putut avea și o funcție funerară. Siturile megalitice au fost frecvent asociate cu ritualurile de înmormântare, iar Stonehenge ar fi putut juca un rol important în trecerea celor decedați către o altă viață.
Transportul și construcția – un mister tehnologic
Una dintre cele mai mari întrebări rămâne legată de cum au fost transportate pietrele masive din care este construit Stonehenge. Sarsenii, cei mai mari dintre pietre, provin dintr-o carieră aflată la 30 de kilometri distanță. Însă altele, cunoscute sub numele de „bluestones”, au fost transportate din Munții Preseli, situati în Țara Galilor, la peste 200 de kilometri de situl Stonehenge.
În lipsa tehnologiilor moderne, transportul acestor pietre uriașe pe distanțe atât de mari ridică multe semne de întrebare. Unii arheologi cred că pietrele au fost mutate pe sănii mari, în timp ce alții susțin că ar fi fost transportate pe apă. Această dezbatere rămâne una dintre cele mai intrigante din istoria monumentului.
Rolul lui Stonehenge în societatea antică
Stonehenge nu era doar un monument izolat. Dovezile arheologice sugerează că zona înconjurătoare era un centru important pentru comunitățile preistorice din regiune. Existența unor drumuri antice și a altor situri megalitice în apropiere indică faptul că această zonă avea o semnificație culturală și religioasă majoră.
În plus, structura în sine reflectă un nivel înalt de organizare socială și cooperare. Construirea Stonehenge-ului ar fi necesitat coordonarea unui număr mare de oameni și resurse. Faptul că aceste comunități au investit atât de mult timp și efort în ridicarea monumentului sugerează că Stonehenge avea o importanță deosebită în viața lor.
Ce încă nu știm despre Stonehenge?
În ciuda tuturor cercetărilor și descoperirilor arheologice, Stonehenge rămâne un puzzle. Încă nu știm cu exactitate scopul său principal sau cum au fost ridicate aceste pietre imense. De asemenea, nu este clar cum au fost selectate locațiile specifice pentru aliniamentele astronomice și ce tehnici precise au fost folosite pentru a poziționa pietrele cu o asemenea acuratețe.
De-a lungul timpului, monumentul a fost deteriorat, iar unele dintre pietrele originale au dispărut, ceea ce face reconstituirea exactă a ansamblului și mai dificilă. În plus, legătura exactă între Stonehenge și alte situri megalitice din Europa rămâne neclară. Încă descoperim noi informații despre relația dintre aceste monumente și schimburile culturale dintre diverse triburi preistorice.
Concluzii: Fascinația eternă a Stonehenge-ului
Stonehenge rămâne un simbol puternic al istoriei și culturii umane, un monument care ne provoacă să ne punem întrebări despre trecutul nostru îndepărtat. Fiecare nouă descoperire aduce mai multe răspunsuri, dar și noi enigme. Această structură neolitică a fost martora trecerii mileniilor și, chiar și astăzi, continuă să fascineze oamenii din întreaga lume.
Pe măsură ce tehnologiile moderne de cercetare avansează, poate vom descoperi mai multe răspunsuri despre cum și de ce a fost construit Stonehenge. Până atunci, misterul său ne va însoți, amintindu-ne de ingeniozitatea și creativitatea strămoșilor noștri din preistorie.
